De Ce Mint Copiii – #Educare
De curand a avut loc un eveniment pe care l-am recomandat cu drag – #Educare. Speakeri valorosi prin continutul ideilor, prin emotii, prin empatie, prin ei.
Unul dintre acestia este Oana Moraru, fondatoarea şcolii Helikon şi a platformei Vocea Părinţilor şi profesor.
Oana a inceput intreband publicul care este o framantare pe care o au si la care ar dori un raspuns. Cineva din public a spus ca nu stie cum sa-l faca pe copil sa nu mai minta. Oana a zambit si a intrebat:
– Cati ani are?
– 4.
Din sala s-a auzit un ras general, inclin sa cred ca mai mult de la parintii cu copii mai mari de 4 ani.
De ce mint copiii – Ce spune Oana Moraru
A minti la copii este una din primele mari satisfactii intelectuale pe care le traieste. E mai puternica satisfactia si bucuria ca pot controla realitatea, in sfarsit, dincolo de parinti. Pana la varsta de 2-3 ani copilul a crezut sincer, chiar daca nu a formulat propriu-zis ideea in minte, ca parintii au ochi 360 de grade, ca stiu si simt ce fac, unde sunt, unde au ascuns jucaria. Daca sunteti in bucatarie si el a ascuns-o sub canapea, e convins ca tu poti veni in sufragerie inapoi sa recuperezi jucaria exact de acolo. Asa presupune mintea lui ca existi peste tot, ca ai niste ochi telescopici. Cand descopera ca nu stii unde e jucaria apare una dintre marile lui satisfactii intelectuale pe care le traieste creierul.
Cand se duc sa faca pipi si inchid usa la baie, ies si tu ii intrebi: „Te-ai spalat pe maini?” Si ei spun: „Da”. Si fac 20 de pasi si isi dau seama ca nu urmeaza nici un tunet sau un fulger in spatele lor si ca, in sfarsit, controleaza realitatea. Daca tu n-ai auzit apa curgand si te infigi in el: „De ce ma minti?”, n-ai facut altceva decat sa pui o eticheta pe un comportament cognitiv sanatos. Punand eticheta la un comportament ce-i este familiar creierului, fara sa faca diferenta morala, etica intre rau si bine, o sa vrea sa faca si maine, poimaine acelasi lucru – sa te minta pentru ca ai fost prea perpendicular pe el. Intensitatea cu care i te-ai adresat cand i-ai spus: „De ce ma minti?” i-a crescut si mai mult satisfactia intelectuala in creier, nu in sensul pervertit al lucrurilor, la modul: „Mama, ce o smecheresc eu pe maica-mea!”. Nici un copil nu-si propune asta. Sensul este de: „Iata ce putere pot sa declansez! O manifestare la mami de care nu ma simteam in stare si iata ca sunt capabil!”.
Prima mare satisfactie intelectuala este cand va jucati cu el Bau-Bau si te ascunzi dupa o perna si apoi iti rasare capul. Cat rad bebelusii de asta!
Studiile arata ca ei chiar cred ca tu dispari fundamental de pe suprafata Pamantului si creierul lui interpreteaza ca nu mai existi. Apoi reapari si este o fericire ca te-ai nascut din nou. Daca punem in context primele minciuni si le intelegem cu empatie, suntem mai putin predispusi sa reactionam cu intensitate.
Pe de alta parte, cand venim cu acuze, nu mai vorbim de satisfactie intelectuala, ci de faptul ca punem in cuvinte acuze, dezamagire, neliniste, anxietatea noastra. Copiii stiu sa interpreteze ce transmitem si atunci reactia nu mai este de satisfactie, ci de aparare. De exemplu, cand copilul spune: „Nu, eu n-am facut asta!”, incepe sa si creada si sa se scindeze un pic personalitatea.
In general, cand parintii sunt acuzatori, impetuosi, judecatori, foarte rationali cand se intampla vreo boacana si vor sa gaseasca vinovatul, copiii cumva pleaca emotional din momentul respectiv si spun ca nu au facut. De fapt, ce spun este ca nu suporta intensitatea cu care sunt acuzati.
La voi cum se intampla? Mint? Nu mint? Daca o fac, o fac ca o satisfactie intelectuala sau pentru ca vor sa iasa din moment?
Daca nu ati fost la #Educare, rezervati-va locuri, pentru 4 aprilie 2020. Se anunta o editie de exceptie. Daca va luati bilete pana pe 20 decembrie, pretul in perioada Early Bird este de 150 lei din care 30% vor fi redirectionati catre Magicamp.
