De ce ei pot si noi nu?
Ar trebui sa va scriu ce faine au fost sarbatorile in familie si cum petrecem adunati in jurul mesei de Paste de fiecare data bunici, parinti, copii. Dar n-a fost asa. Anul acesta in locul framantatului de cozonaci (reteta pe care o „prestez” o gasiti aici) am ales sa fac bagajul pentru vacanta de Paste.
Nu tu pregatit meniul, nu tu framantat, nu tu retusat prin casa, prin baie, strans vesnic un ciorap, un puzzle, un cubulet, o masinuta… in ideea ca macar musafirii sa nu faca slalom printre jucarii. Am un feeling ca stiti si voi ce dureros e calcatul accidental pe un cub de lego. 😀
Prin urmare cu catel si cu purcel… si cu mamaia din dotare am plecat. Si cand pleci cu doi juniori ai ceva treaba. Asa ca sambata dimineata la 6.30 eram deja la vama, la Giurgiu, in drum spre Sunny Beach.
De ce la bulgari? Pentru ca in stilul lor balcanic au invatat cate ceva de la nemti. Da, aceiasi nemti care au vrut sa vina la noi, dar n-au acceptat conditia servietei cu bani, denumita atat de familiar spaga. Asa ca n-au mai fost bine-veniti.
Ca ne lasam banii pe alte plaje decat ale noastre e limpede. De ce am ales eu sa plec in vacanta de Paste?
- pentru a evita cozile din hypermarket-uri, cum numai noi stim sa le facem la carne, legume, fructe, dulciuri, cadouri, etc.;
- traditionalele cozi sunt urmate de traditionalele pregatiri: ciorbita de miel, fripturi de 15 feluri, salate, dulciuri, torturi, cozonaci, etc.; toate asteapta cuminti sa fie pregatite si apreciate cum se cuvine cu ore de stat in picioare;
- pentru ca ziua de Paste devine zi de moleseala, dupa atata curatenie si bucatareala, mai ceva ca in restaurante;
- pentru ca macar cateva zile poate sa gateasca altcineva ciorbita de miel, miel la tava, pulpa de porc, frigarui, rechin, creveti (nu, nu toate sunt traditionale si nu faceam acasa, dar daca a fost in meniu, am gustat) salate de 15 feluri, torturi, cozonaci, oua rosii, candy bar, etc.
- nu doar ca poate gati altcineva, dar poate si strange masa, face curat in apartament, etc., ceea ce traditional e facut de noi acasa;
- pentru ca mi-a permis sa petrec acel timp de calitate cu copiii, sa ne bucuram de plaja aproape goala, sa hranim pescarusii cu pateuri si pizza de la snack bar, sa exersam dansuri cu echipa de animatori (sotul crede ca au invatat mai multi pasi de dans copiii decat tot anul la gradi), sa prestam aerosoli, sa ne balacim picioarele in apa marii, fara sa racim, noi copiii etc.
Si cred ca as fi cheltuit incomparabil mai mult acasa, mai multi bani, mai mult stres, mai multa munca.
De ce ei pot si noi nu?
De ce ei pot sa-ti ofere mai mult decat ce am scris mai sus pentru 235euro pentru 3 adulti si 2 copii, iar la noi cresc preturile, cu explicatia halucinanta a unei managerite de hotel ca petreci doua sarbatori in acelasi weekend?!
So what? Doar nu folosesc doua paturi sa dorm juma’ de noapte in contul sarbatorii de Paste si jumatate in contul zilei de 1 mai?! Sa nu mai zic de „consumabile” alimentare si nealimentare. Ca si cum as manca doua sandwich-uri dimineata si as bea doua cafele, una de 1 Mai si una de Paste. Sa va zic si de toaleta? Nu e cazul. V-ati dat deja seama! 🙂
De ce ei pot sa-ti ofere in aceiasi bani un apartament de 3 camere, la 20 de metri de plaja, cu vedere panoramica la mare, cu doua balcoane, doua bai, trei tv-uri cu ecran plat, etc.?
Acum vreo doi ani aparea la noi, la stiri, in plin sezon estival o alta duduie care ne invita la ea la hotel, unde s-a pastrat mobila „stil Ludovic”. O sa ziceti ca am ceva cu manageritele astea de hotel. Dar cand altii au trecut deja prin cateva renovari in hoteluri construite acum cativa ani, noi ne laudam cu mobila „stil Ludovic”? Sunt convinsa ca mobilierul acela a cunoscut niste generatii si era deja „la datorie” inca de cand eram copil si mergeam cu parintii la mare, cu bilete luate prin sindicat.
Mai bine ma opresc aici. 🙂 Hristos a Inviat!
Si cateva fotografii pentru doamnele manager de hotel care considera „conservarea” mobilierului de acum 50 de ani un atu pentru turism.
