Mami, cand ne casatolim?
E seara. Ne culcam ca de obicei, mami la mijloc, Alex si David de o parte si de alta. Stingem lumina si apoi invariabil se aude David:
– „Mami, mi-e foame”.
E semn ca vrea sa mai traga un pic de timp. Merge tati cu el la bucatarie sa vada ce mai ciugule.
Alex:
„Mami, eu zic sa-i facem intuneric in casa mai des, sa nu te mai rogi de el sa manance.”
(David nu mananca altceva decat lactate, sub toate formele si cartofi. Nu mi-au trecut prin mana atatia cartofi si gateli in toate chipurile de cand sunt, mai mult decat acum).
Alex adoarme multumit cu un Tatal Nostru si un mangaiat pe spate…
David se clateste, dupa ce a mancat marul interzis al lui Adam, respectiv o ciuguleala dupa spalatul pe dinti si se baga in pat, sper eu definitiv pe seara asta.
Dar… am uitat sa mai facem 3 stropi de pipi, asa ca nu-i putem lasa nebagati in seama si mergem si la baie.
Tine minte ca i-am tot spus ca „nevoile” nu se discuta, asa ca isi ia o voce cristalina si ma intreaba suav, precum un copil care isi intreaba parintele daca e bine ca a spus „Multumesc!”, cand a primit o ciocolata. Asa si David… Stie deja raspunsul.
„Mami, pot sa beau apa?”
Apoi ne mai e sete de vreo doua ori.
Rog toate doamnele specialiste in parenting sa ma contacteze seara pe la 9.30 si sa-mi reaminteasca vreo doua, trei chestiuni motivationale legate de rabdarea de care trebuie sa dam dovada in relatia cu copiii.:D
Intr-un final, cand le-am facut cam pe toate si ne-a ramas somnul, se aude in intuneric:
– „Mami, cand ne casatolim si noi?”
