Trei flacai calatori

Trei tineri flacai: un tesator, un croitor si un cizmar, au hotarat sa faca o calatorie peste mari si tari, in imparatia nimanui, sa vada locuri noi si sa mai vorbeasca si cu alti oameni.

-Bine, bine – zise tesatorul – dar cum vom vorbi cu oamenii din imparatia nimanui, ca noi nu vorbim limba lor?
– Ascultati la mine – zise cizmarul – unul dintre noi va invata prima propozitie pe care o aude, al doilea va invata a doua propozitie auzita, iar ultimul a treia propozitie. Asa vom invata de trei ori mai repede limba acelor oameni, nu-i asa prietenii mei?
Bineanteles ca ceilalti doi au fost incantati de ideea cizmarului, asa ca au luat-o la drum.
In primul oras din imparatia nimanui, era mare targ, cand flacaii nostri au ajuns acolo. Toata lumea se uita curioasa la cei trei prieteni.
– Trei feciori straini – striga o batranica.
Tesatorul auzi ce spuse batrana, si imediat memora propozitia.

Mersera mai departe prietenii nostri, pana cand vazura un taran. Aceasta vindea gaini si striga cat il tinea gura:
– Pentru douazeci de galbeni! Pentru douazeci de galbeni!
Croitorul repeta aceasta propozitie, pana cand o invata.
Putin mai incolo se intalnira cu un cersetor. O femeie chiar atunci ii dadea de pomana ceva, iar cersetorul multumi:
-Bogdaproste! Dumnezeu sa te rasplateasca!
Bineinteles ca cizmarul memora repede ce auzi.

Mergand putin mai departe, flacaii nostri ajunsera la marginea orasului. Obositi de atata mers, se asezara la marginea drumului, la umbra unei tufe. La umbra aceleiasi tufe, dar pe cealalta parte, se odihneau doi batrani. Unul dintre ei tocmai se plangea celuilalt:
– Inchipuie-ti ce-am patit! Am pornit sa merg in oras, dar mi-au furat punguta cu bani! Aveam asa putini bani, doar douazeci de galbeni. Oare cine mi-o fi furat-o?
– Trei feciori straini, trei feciori straini! striga repede tesatorul, mandru de el.
Celalalt batran dadu din cap, zicand:
– Dar de ce or fi furat-o, daca erau asa putini galbeni in punguta?
– Pentru douazeci de galbeni, pentru douazeci de galbeni! zise repede croitorul, sa vada prietenii ce stie.

Cei doi batrani s-au ridicat repede, au chemat politia si i-au dus pe cei trei prieteni la inchisoare. Pe drum, cizmarul repeta intruna:
– Bogdaproste! Dumnezeu sa te rasplateasca!
Multimea radea, crezand ca cei trei flacai sunt intr-o ureche.
La judecata, judecatorul descoperi una doua adevarul, eliberand cei trei prieteni trasniti.