Ultimul balaur

Candva demult, balaurii si voinicii traiau pe pamant, printre oameni si oamenii ii puteau vedea. Balaurii aveau coada si corpul lor era acoperit de solzi, care luminau ca soarele.

Daca era razboi in careva parte a pamantului, balaurii se faceau nevazuti, si luptau si ei, dar cei ce se luptau nu-i puteau vedea. In lupta iesea invingator cel alaturi de care luptau balaurii.
Acesti balauri au diparut atunci cand oamenii au descoperit praful de pusca. In acele timpuri oamenii nu mai ieseau invingatori in lupte datorita vitejiei, ci prin intrigi viclene.
Povestea noastra se petrece atunci cand doar un balaur mai traia pe pamant.

Intr-o zi, se intalni ultimul balaur cu un om batran, pe nume mos Trak, iar acesta asa vorbi catre balaur:
– Daca esti asa curajos, voinice balaur, poti stoarce apa din fier? Eu pot!
Luara un ciomag de fier, iar mosul il indemna pe balaur sa stoarca el primul ciomagul. Balaurul, care era tare voinic, apuca ciomagul si-l stranse cat de tare putu, dar din ciomag nu iesi apa. Atunci, mosul apuca ciomagul din mana balaurului, si-l stoarse, si sa vezi minune, incepu sa curga apa. Dar balaurul nu vazu, ca mos Trak avea in mana, langa ciomag, o bucata de cas proaspat, din care curgea zerul.

Dupa asta pornira la drum, si mersera pana cand ajunsera la un pom cu cirese.
Balaurul apuca o creanga si manca cirese. Mosul nu ajungea de jos ciresele, dar cand balaurul trase in jos varful ciresului, apuca sa manance si el cateva cirese.
Dupa ce se satura, balaurul dadu drumul varfului, iar mosul, care era agatat de crengi, zbura cat colo peste cires.
– Ce faci fratioare? il intreba balaurul.
– Am sarit peste cires, ca sa prind acest iepure care tocmai a fugit pe aici, – zise mosul, dar balaurul nu stia ca iepurele doar atunci sari speriat din iarba, cand mosul cazu langa el, aruncat de varful pomului.

Incet se insera, iar balaurul il chema pe mos Trak sa doarma la ei. Mosul accepta bucuros invitatia.
Acasa la balauri, ii asternura mosului pe tarnat. Dupa asta, balaurul ii povesti mamei sale ce viteaz este mosul, si ca acesta este mai puternic decat el.
Mama balaurului il sfatui sa mearga la asternutul mosului si sa-l omoare in somn. Dar mosul asculta la usa ce vorbesc. Se strecura la asternut, puse o gramada de pietre in locul lui, le acoperi, dupa care se ascunse.

Balaurul lua cel mai mare buzdugan, merse la asternut si zdrobi asternutul cu buzduganul. Dupa asta, merse inapoi in casa si-i spuse mamei sale:
– Acest batran a fost cu adevarat tare voinic, in timp ce-l loveam scotea scantei!
A doua zi, abia se lumina de ziua, mos Trak aparu in usa.
– Tu de unde ai aparut – intreba balaurul – doar te-am omorat azi noapte.
– Pe mine nu ma poate omora nimeni, sunt calit! zise mosul.

Balaurul si mama lui ramasera muti de uimire. Mama balaurului il intreba pe mos daca nu poate sa-l caleasca pe balaur, ca sa fie si el la fel de voinic.
– Bineinteles ca pot sa-l calesc – zise mosul – dar ai mult de indurat.
– Indur eu bucuros, numai sa fiu voinic – zise balaurul.
– Daca asta vrei, atunci pune la fiert doua ciaune cu apa si pregatiti un butoi mare.

Cand dadu in clocot apa, si adusera butoiul, asa grai mosul:
– Na, acum intra in butoi, ca sa te calesc.
Balaurul intra bucuros in butoi. Mos Trak turna apa fiarta in butoi, peste balaur. Acesta se tot misca in butoi, ca nu se simtea prea bine, dar mama lui ii zise:
– Indura, fiule, indura, daca vrei sa fii calit.

Dupa asta, mosul disparu, si oricat astepta mama balaurului sa vina, acesta nu aparu deloc. Daca vazu asa, mama balaurului isi scoase fiul din butoi, oparit si amarat, si jurara ca vor ocoli oamenii cat vad cu ochii.
Atunci au disparut balaurii de pe pamant. Daca exista undeva balauri, noi nu ii putem vedea.