3 motive pentru care copilul minte si cum reactionam
Astazi m-am gandit sa vorbim un pic despre situatia in care copilul minte. Este clar ca orice parinte si-ar dori sa nu fie mintit niciodata de copilul sau. Insa v-ati intrebat vreodata care sunt motivele care-l determina pe copil sa minta si care ar trebui sa fie reactiile noastre?
Dar sa vedem mai intai ce determina un baietel dragut sau o fetita gratioasa sa nu ne spuna adevarul.
De ce minte copilul si ce putem face
1. Vrea sa iasa dintr-o incurcatura
Cand copilul face o prostioara, cel mai simplu pentru el este sa nu recunoasca boacana de teama de a nu fi pedepsit. In acest caz, parintele considera ca are doua optiuni, ambele gresite, de altfel. Prima varianta „tentanta”, in ideea ca facem ce trebuie sa corectam o un comportament neadecvat este sa-l pedepsim pe copil pentru minciuna. Aceasta reactie determina copilul sa minta in continuare, deoarece chiar frica de pedeapsa il face sa nu spuna adevarul.
Pe de alta parte, daca parintele nu are nici o reactie, copilul intelege ca-i este permis sa minta si nu va renunta la acest obicei.
Cum procedam?
In primul rand, in loc sa-l amenintam si sa ridicam vocea ca l-am prins ca minte, este de preferat sa-l incurajam sa spuna adevarul. Trebuie sa-i explicam ca daca va spune adevarul, nu va fi pedepsit pentru acest obicei. In acelasi timp, trebuie sa-i explicam si consecintele faptelor pe care le-au facut, respectiv ale boacanelor de la care a plecat minciuna. Sa nu uitam un amanunt esential – sa le dam sansa sa-si repare greseala.
De exemplu, daca au facut mizerie pe mobila, le dau copiilor cate un servetel si ei stiu ca trebuie sa curete.
2. Nu vrea sa-si dezamageasca parintii
Aceasta situatie apare in special cand parintii sunt autoritari. Copilul incearca sa se ridice la inaltimea asteptarilor acestora, iar preocuparea sa permanenta este sa nu-i dezamageasca.
Minciuna in acest context ar trebui sa dea de gandit parintelui deoarece copilul se simte nesigur. Asteptarile parintilor sai sunt prea mari pentru posibilitatile sale. Prin urmare, parintele trebuie sa revizuiasca standardele impuse copilului.
Daca nu se iau masuri, consecinta si mai grava a acestei situatii este faptul ca nici copilul nu va invata sa tolereze greseli, considerand perfectionismul parintilor o normalitate.
Mama sau tatal trebuie sa-i explice copilului ca sinceritatea este cea mai importanta.
3. Ii este rusine cu mediul din care provine
Cand copilul este un pic mai mare si face parte dintr-o familie fara prea multe posibilitati materiale, acesta tinde sa povesteasca colegilor sau prietenilor despre o excursie imaginara la munte, de exemplu, pe care a facut-o cu parintii in vacanta sau cadouri scumpe primite chipurile de ziua lui. Copilul se simte inferior grupului de copii cu care relationeaza si atunci considera ca trebuie sa pluseze cu ceva.
Ca adulti, nu ar trebui sa-l ranim si mai mult, ci sa venim cu o replica de genul: „Stiu ca ti-ar placea foarte mult sa mergi in vacanta la munte”. Astfel copilul intelege ca nu ne-a pacalit, insa nici nu se simte ranit.
Acestea sunt doar cateva dintre motivele care determina un copil sa recurga la minciuni. Ceea ce consider eu ca e mai important este cum reactionam la comportamentul copiilor nostri, sa nu recurgem la dialoguri „ancheta” si sa le asiguram starea de incredere in sine. Nu-i mintiti si daca nu va puteti tine de o promisiune, fiti sinceri. Din exemplele noastre invata cel mai mult in primii ani.