Tup tup

Traia odata, intr-un mic sat francez, un tanar morar modest. In acelasi sat, traia un comerciant bogat, care avea o frumusete de fata, pe nume Jacquline.

Tanarul morar pandea momentul cand Jacquline mergea la fantana dupa apa, ca sa-si scalde privirea in frumusetea acesteia.
Nici lui Jacquline nu-i era indiferent tanarul morar, dar era tare amarata, fiindca stia ca parintii au promis-o de sotie unui comerciant bogat.
Intr-o zi, morarul se plimba pe malul raului, amarat nevoie mare, cand se intalni cu un pastor.
– De ce esti asa de amarat, fratioare? il intreba acesta pe morar.
– Cum sa nu fiu amarat – zise morarul – daca ma usuc de dorul lui Jacquline. Dar stiu ca parintii ei nici nu vor sa auda de mine.
– Nu mai fi asa amarat, te ajut eu sa le cuceresti inima parintilor.Tine aceasta cutie, dar ai grija de pulberea verde din ea. Daca ajungi in casa lui Jacquline, da fuga la soba, arunca praful in foc, si ai sa vezi ce se intampla.
Intr-o zi , cand parintii lui Jacquline nu erau acasa, morarul nostru, o ajuta pe fata sa duca apa de la fantana. Fata il chema in casa, sa-l serveasca cu placinte.

Odata ajuns in casa, morarul astepta ca fata sa -i intoarca spatele si se grabi sa arunce praful in foc, dupa care se dadu la o parte.
Cand parintii fetei ajunsera acasa, fata se grabi sa serveasca cina:
– Ia de aici tup, tata tuptup cina, tuptuptup.

Tatal ramase inmarmurit, dupa care asa grai:
– Cum vorbesti fata mea?
– Cum tup, vorbesc tuptuptup? Asa vorbesc tuptuptup, dupa care iesi repede din camera, parca nu se intampla nimic.
Mama fetei se grabi dupa ea si o intreba:
– Ce-i tup, cu tine tuptup, fata mamei tuptuptup? ca intre timp si mama intra in bucatarie si praful isi facu efectul si asupra ei.

Urmatorul vas cu mancare mama il duse la masa, si asa grai:
– Vai barbate tup, nu stiu ce-i cu mine tuptup, dar si eu asa vorbesc tuptup, ca si fata tuptuptup.
– Voi va bateti joc de mine? zise omul, dupa care incepu sa le alerge prin casa, in jurul mesei.Sotia fugi in bucatarie, omul dupa ea.
– Ce-i cu voi tup, de tot ziceti aiureli ca asta tuptuptup.Ca intre timp praful isi facu efectul si asupra lui.
Cumplite zile urmara pentru toata familia comerciantului. Oamenii din sat crezura ca si-au pierdut mintile, asa incat dupa un timp nu mai veni nimeni sa cumpere de la ei.
Intr-o zi, se intalni din nou morarul cu pastorul cel cu inima buna. Acesta ii da o cutiuta cu praf rosu, zicand:
– Cel care primeste din acest praf, nu va mai spune niciodata tuptup.

Bucuros nevoie mare, morarul merse la casa comerciantului, le dadu la toti din praful rosu, si, ca prin minune, nici unul nu mai spuse tuptup.
Parintii, foarte bucurosi ca s-au vindecat, au hotarat ca fata lor sa fie sotia morarului cel modest.
Si poate ca si azi traiesc fericiti, daca nu crapat de atatea placinte mancate.