Gaspar Gyorgy la Festivalul de lectura pentru copii Narativ

Sambata am fost la Festivalul de lectura pentru copii Narativ, la conferinta lui Gáspár György. Nu ai cum sa-l ratezi pe Gaspar, cu stilul lui inconfundabil si naturaletea cu care explica si desluseste anumite dileme. De data aceasta subiectul a fost imprietenirea copiilor cu lectura in 2017, cand exista atatea „tentatii” pentru timpul liber.
Gáspár György este psiholog si psihoterapeut relational, autor al cartilor Copilul invizibil si Revolutia iubirii.

Ce am aflat de la conferinta lui Gáspár György

Cand vine vorba de lectura, pentru a avea impact asupra noastra e foarte important sa fie combinata cu placerea. Exista oameni care citesc din placere si oameni care citesc pentru ca trebuie. In cea de-a doua categorie sunt oameni destul de ciufuti, nu le convine nimic, sunt morocanosi, care fac pe desteptii intotdeauna, genul care-si poarta nasul pe sus, iar cand le spui ca ai citit o carte, comenteaza ca nu e o carte serioasa. Acesti oameni se straduiesc sa citeasca zi de zi, dar nu se bucura de lectura.

Cel care citeste de placere, in momentul in care vorbeste despre carti i se lumineaza fata, iar cand descopera un autor cu care rezoneaza, vrea sa stie totul despre autorul respectiv.

Gáspár spunea ca pana si in psihoterapie in ultimii ani s-a dezvoltat o noua forma de terapie, biblioterapia, prin cartile de selfhelp.

Daca vrem sa-i ajutam pe copii sa ajunga cat mai departe trebuie sa tinem cont de:

1. Relatia parinte – copil, care are nevoie de empatie, conectare si care ne ajuta sa ne cultivam stima de sine

2. Felul in care copilul isi cultiva inteligenta emotionala, felul in care reuseste sa faca fata situatiilor dificile de viata. Adultii inteligenti emotional sunt genul de oameni care au invatat sa aiba o abordare diferita, in special fara de acele emotii negative, atunci cand cei mai multi dintre noi fugim.

Cum se cultiva stima de sine a copilului?

Cel mai important este sa-i transmitem ca suntem alaturi de el neconditionat, ca persoana, nu raportat la calificativele sau notele pe care le ia, cat de frumos scrie sau deseneaza sau cat de bine se integreaza la sistemul nostru de invatamant.

Conteaza foarte mult sa-l acceptam neconditionat ca persoana, sa stie ca pentru noi este o persoana extrem de valoroasa. Parintele inteligent va da dovada de acceptare neconditionata fata de tot ceea ce simte si traieste copilul(emotii, sentimente), nu fata de tot ceea ce face copilul.

Cand vine vorba de carti, daca copilul este foarte activat emotional (arunca cartea, tipa ca nu vrea sa mai citeasca, etc.), nu-i dau doua palme, nu tip la el, nu-l pedepsesc. Ma voi folosi de inteligenta emotionala a mea, ca parinte, pentru a ma conecta cu copilul. Nu e simplu!

Insa avem doua variante: fie ii transmitem ca atunci cand ii este greu, suntem alaturi de el, fie ii transmitem ca este singur si nu-l aude si nu-l vede nimeni.

Si oamenii care citesc pentru ca trebuie au beneficii, insa eu ca parinte in prezent am multe alte alternative. Daca ii transmit ca trebuie sa citeasca, copilul modern, mult mai curajos, decat generatia parintilor se va revolta, va pune limite, iti va spune ca nu e ok, cum iti permiti, etc. Astfel se distruge conexiunea parinte-copil.

Pentru a ne schimba mentalitatea asupra relatiei cu copiii e important nu doar sa cerem o parere avizata, ci sa citim si cartile de parenting, eventual cu creionul si foaia, sa luam notite, sa intelegem mesajele de acolo, ce ne place si ce nu ne place, ce acceptam si ce nu acceptam, ce ni se pare noua util.

Gáspár György spunea ca mai nou, s-a dezvoltat un curent antiparenting, pe principiul noi am crescut altfel si uite ca ne-am realizat. Insa intrebarea este: esti un adult fericit, simti ca esti genul care se bucura ca incepe o noua zi sau ca esti genul care zice, vaaai, cate am de facut!

Suntem generatia crescuta limitativ. Cand intalnesc alta privire, romanii intorc capul, apare o teama, o rusine. In alte tari, oamenii zambesc. Dovada ca in relatiile interpersonale lucrurile nu functioneaza de la sine. Avem nevoie sa ne cultivam inteligenta relationala si inteligenta parentala.

Cartile ne ajuta, insa nu acele carti radicale, care dau o formula universala pentru toate problemele, ci acelea care ne spun ca exista mai multe variante, insa puterea este la noi. Astazi avem acces la carti care ne pot ajuta sa facem lucrurile diferit de cum au facut parintii nostri.

Parentingul e despre a ne educa, a ne creste si a ne vindeca.

Gáspár crede cu tarie ca parentingul este despre noi, adultii si nu despre copiii din vietile noastre. Daca ne dorim ca fetita noastra sa se simta iubita si acceptata si sa o ajutam sa-si cultive inteligenta emotionala, primul pas este sa ne iubim noi pe noi si sa ne cultivam inteligenta emotionala. Nu e intotdeauna simplu, dar ar fi bine sa ne straduim sa ne acceptam imperfectiunile. Nu vom reusi in 100% dintre situatii si vom gresi, dar oamenii cu inteligenta emotionala exact in acele momente vor da dovada de stima de sine.

Ce primesti ca informatii din afara? Citesti sau asculti ca n-ai voie sa te infurii, n-ai voie sa ridici vocea, etc. Cand avem momente de cadere, atunci cand tipam la copil, atunci cand facem toate lucrurile pe care cartile de parenting ne spun ca nu ar trebui sa le facem suntem cei mai aspri critici ai nostri. In acele momente daca reusim sa facem lucrurile un pic diferit, e important. Chiar daca azi nu ne-a iesit, trebuie sa fim toleranti cu noi. De ce? Cand ne propunem sa fim niste parinti iubitori, parteneri iubitori, creionam strategii pentru toata viata. Este ca si cum am spune n-am voie sa gresesc.

Nici nu e nevoie sa-i spun copilului ca n-a facut suficient de bine. Este suficient sa te vada pe tine cum reactionezi cand nu faci ceva bine.

Cand nu ne iese, uita-te in oglinda si incurajeaza-te. Nu mai poti schimba faptul ca i-ai dat o palma, cuvintele nu le mai poti sterge. Daca te accepti, se transforma lucrurile mult mai in profunzime. Nu vei reusi nici cu tine, nici cu copilul de fiecare data, dar trebuie sa incerci.

Cand copilul mic invata sa mearga, cade la primii pasi, insa se ridica si merge mai departe. Un parinte care a gresit intotdeauna va regreta dupa. Dar daca stiu ca sunt o persoana demna de iubire, imi permit sa merg la copil, sa-i cer iertare si sa ne reconectam. Insa pentru asta, trebuie sa ne conectam mai intai cu propria persoana.

Ce facem mereu este sa ne straduim sa corectam greselile, insa nu avem nevoie de asta.

Sunt 4 genuri de comportamente pe care trebuie sa le evitam in relatia parinte-copil sau relatia cu partenerul:

1. Blocajul in comunicare – cand parintii sunt suparati si nu vor sa le mai vorbeasca copiilor. Parintele are impresia ca intorcandu-i spatele copilului, il va determina sa citeasca, de exemplu, sau sa faca orice alt lucru, in viitor, pe care il considera necesar parintele. Insa nu-i cultiva pasiunea fata de carti, iar copilul se simte parasit, singur, abandonat.
2. Intrarea in defensiva – eu, parinte, nu-mi asum responsabilitatea fata de problema noastra comuna. Copiii nu citesc pentru ca nu vor, iar parintii ii spun ca dau bani pe carti, muncesc si ei, copiii, nu sunt in stare sa citeasca o carte. Transmit ca eu sunt ok, tu nu esti ok. Fa ceva! Copilul simte abandon, nu mai are incredere in propria persoana, nu mai are incredere ca e capabil sa citeasca.
   Alternativa sanatoasa este sa-i transmitem ca noi doi suntem in aceeasi barca, hai sa vedem ce putem face.

   Daca vrem sa ne ajutam copiii sa se deschida fata de carti, trebuie sa ne deschidem noi fata de relationare.

3. Dispretul – o emotie combinata cu foarte mult dezgust. Iar replicile sunt, de exemplu: „– Te-ai apucat sa citesti pentru ca vine Mos Nicolae!” sau „– Aaa, ai citit? Nu pot sa cred! Printesa noastra citeste!” Parintele are bune intentii, insa este intr-o relatie de superioritate fata de copil. Tendinta adultului este de a-l penaliza, de a-l lovi sub centura. Ii transmiti ca in ochii tai este zero. Nu vrem sa-i facem sa se simta din ce in ce mai mici, din contra.
4. Critica – noi, romanii, avem o obsesie fata de critica. Copiii vor citi pentru ca-i criticam si nu vor folosi informatia respectiva. Pe de alta parte, un copil criticat are o stima de sine scazuta, care se va gandi doar la cuvintele gresite pe care le pronunta.
   Nu exista critica constructiva in relatia parinte – copil sau elev – profesor. Daca vrem sa cultivam relatia pozitiva, renuntam la critica.

Acestea sunt o parte dintre ideile expuse de Gáspár György, la conferinta sa din cadrul Festivalului Narativ, care se desfasoara si in acest week-end la Liceul Dimitrie Cantemir, din Bucuresti. Evenimentul este organizat de editura Curtea Veche, care si-a propus sa le arate tuturor copiilor din Bucuresti ca fiecare carte e o aventura care merita traita! Iar parintilor si profesorilor vor sa le aminteasca ideea ca cititorii nu se nasc, se educa.