De Ce Limonada Lui Alex E Mai Buna Decat A Mea? Ingredientul Secret Este…
Aseara a fost despre limonada. Si nu asa oricum, ci cu ciocnit de pahare, mai ceva ca la o petrecere fastuoasa. Alex face o limonada de-ti merge la suflet, nici prea dulce, nici prea acra. Nu stiu cati dintre voi spuneti ca „gatiti” limonada?! Ei bine… 😉
Mai intai a luat repede comanda. Pana si David, care e scarnavul familiei, a vrut sa fie in rand cu toata lumea si s-a inscris pe lista de doritori de limonada.
Asa ca „Chef”-Alex s-a pus pe treaba. Da-i cu lamaile, taie, stoarce, potriveste in pahare, pune zahar si apa (da, stiu ca nu e bun, dar intr-o seara asa efervescenta mai facem si exceptii!). Amesteca tacticos si foarte serios si in cateva minute limonada e gata! Am avut limonada in doua variante: cu apa plata sau cu apa minerala, dupa dorinta.
Toata lumea a fost chemata la apel! Ciocnim un pahar cu limonada, de zici ca e cea mai scumpa sampanie si dintr-o privire asupra raportului cantitate-inaltimea lui tati, Chef-Alex decreteaza ca nu e suficienta si-i mai face una.
Si in timp ce eu spal vasele, stam amandoi la o sueta, ca oamenii mari si ma trazneste:
– Mami, ti-a placut limonada mea?
– Doamne, Alex, te duce in Rai! zic eu, parte datorita licorii, care chiar ii iese, parte si datorita simtitului special. Na! Cine nu s-ar simti, servit fiind!
Si vine lovitura de gratie.
– Stii de ce limonada mea e cea mai buna?
– De ce? zice o mama mai abramburita decat Androneasca, dupa o zi plina.
– Pentru ca eu pun multa dragoste in ea, mami.
Mai zi ceva, daca poti…
