Cum ii invatam pe copii valoarea banilor

Fiecare parinte isi doreste pentru copilului lui tot ce e mai bun in viata. Iar un parinte care a avut un copilarie un trai mai modest pare dispus de cele mai multe ori sa ofere copilului mult peste necesitatile celui mic, parca pentru a compensa si lipsurile lui. Nu auzi des: „Lasa ca eu n-am avut. Macar el sa nu duca lipsa de nimic.”? Si totusi cand si cum il invatam pe copil valoarea banilor?

Unii parinti amana momentul de teama sa nu genereze frustrari in mintea copilului, altii explica de fiecare data cat a costat fiecare jucarie cumparata, desi cel mic are doar 3-4 anisori. Fiecare dintre aceste variante extreme are anumite dezavantaje. In primul caz, copilul nu va intelege niciodata de ce nu primeste jucaria preferata. Doar i-ai luat intotdeauna tot ce si-a dorit, iar cel de-al doilea va contoriza totul in bani. Cuvantul de baza cred ca ar trebui sa fie echilibrul.

Problema aceasta mi-am pus-o nu de mult, cand reclamele de pe Disney Junior au devenit tot mai targetate, iar cerintele copiilor mei tot mai vocale. Mi-am dat seama ca e nevoie de o discutie care sa para de oameni „mali”, dar pe limbajul lor. Asa ca le-am explicat frumos ca nu putem lua tot ce apare ca reclama pe Disney Junior, ca banii sunt munciti de mami si tati si merg si catre alte cheltuieli esentiale pentru viata de zi cu zi: mancare, intretinere, etc.

Cum explici intretinerea pe intelesul copiilor? Simplu, daca te gandesti ca ar simti constient daca anumite beneficii de confort ar disparea brusc. Asadar invatam prin corelatie cu ce intra copilul in contact. De exemplu, facem dus in fiecare zi si ne spalam dintisorii pentru ca avem apa curata permanent la robinet, cand iesim pe scara blocului, este curatenie pentru ca o doamna se ocupa de asta, iar fiecare familie plateste salariul doamnei, etc.
Cred ca secretul nu consta in intelegerea pur si simplu de catre copil a grijilor oamenilor mari sau a modului in care isi gestioneaza finantele personale, ci in explicarea simpla de catre parinti, pe intelesul lor si asociat cu activitatile pe care le fac zi de zi si sunt normale pentru ei.

Nu e intotdeauna simplu. Uneori nici cei mari nu se descurca foarte bine cu distribuirea finantelor personale. Altfel nu am avea restantieri in nici o scara de bloc, de exemplu. Si nici nu cred ca trebuie sa exageram cand vine vorba de copii si sa explicam fiecare leu pe care il cheltuim, insa o minima educatie financiara este necesara.

Un joc precum Monopoly cand sunt un pic mai mari cred ca ar fi foarte util si mai cred cu tarie ca mai tarziu copiii carora li se explica frumos si fara exagerari ce-i cu banii vor fi ceva mai ancorati in realitate, fata de cei care considera ca banii vin de la sine pentru absolut orice li se pare un „must”, iar cardul este un sac al lui Mos Craciun valabil tot anul si indiferent ce cerem.