Ce facem cand nu suntem de acord cu preocuparile copilului

Preocuparile copiilor

Pana acum neuronii mei au beneficiat de confort, cat entertainmentul televizionistic al copiilor insemna desene pe Disney Junior, desene pe Boomerang… Toate bune si frumoase. Inca se mai uita la desenele favorite. Insa de curand au descoperit ceva diferit, pe Nickelodeon. Si te trezesti intr-o zi ca rad copiii de nu mai pot la niste seriale gen “Salvati de clopotel”. Primul instinct a fost sa le interzic, pe principiul ca sunt prea mici sau poate schimbarea prea mare pentru mine, obisnuita sa-mi auda urechile doar Sofia, Mr. Bean si alte personaje, apoi mi-am dat seama ca sunt harmless. Dar tot m-au zgandarit…

Juniorul de 6 ani a verbalizat mai bine decat mine problema si m-a luat la o discutie cu o mina serioasa asa, pe principiul:

– Mami, nu ai de ce sa iti faci griji! Ohoo, ba bine ca nu!, eu in gand… Ma si vedeam intinsa pe gresia din hol, dupa o “gluma”, cum fac personajele de la tv. La care primesc un:

– Stiu ca sunt actori si n-as face niciodata ce fac ei! Doar ca sunt foarte amuzanti! De asta ne place sa ne uitam, zice David, avocat ad-hoc si pentru Alex.

Asa ca tu, parinte, care te crezi openmind si inca in carti, la 38 de ani si care in timpul ocupat faci campanii de promovare pentru clienti, delimitezi generatii Y, Z, etc., te trezesti acasa intr-o zi un pic in “offside”. 😀

Asa ca, daca mai sunteti in faza asta sau inca nu sunteti, dar nu se stie intr-o zi cum ajungeti, eu zic asa: nu neaparat trebuie sa se uite la desenele la care ne uitam noi, cand eram copii. Stiu ce zona safe e pentru un parinte si chiar sunt faine. Dar daca vrea si altceva, care sa-l faca sa se simta ca a trecut intr-o alta etapa, incurajati-l spre zonele care ii pasioneaza. De exemplu, alor mei le plac lego-urile foarte mult. Asa ca nu le-am interzis televizorul, insa au rarit-o singuri. Acum fac o corabie de 2300 de piese.

Nu ca nu se mai uita la tv, insa nicicand nu si-au dorit sa ajunga acasa mai devreme de la gradinita sau scoala, sa mai adauge cateva piese la corabie… Nu e nevoie intotdeauna sa interzicem, cat mai degraba sa incurajam alte preocupari. Si sa aiba alternative. Sa le aratam ca exista si sa ii familiarizam cu ele. Altfel, vor alege dintre optiunile care le sunt la indemana. Si e normal. Un minim exercitiu de introspectie ne face sa admitem ca si noi facem la fel.

Poate si tie ti-ar placea sa zbori cu parapanta. Dar nu ai timp intotdeauna sa te gandesti mai departe de luat copilul de la gradi sau after, mancare, jucat un pic, baie, poveste si somn (chiar nu e greu in ziua de azi, cand mintea ne zburda in 15 directii pe secunda), asa ca nu te-ai gandit la asta. Habar nu ai ca nu exista senzatia de salt in gol, ca la parasuta sau ca scaunul parapantei este foarte confortabil, spre deosebire de un ham obisnuit. Sau poate ai experimentat deja si sunt alte lucruri faine pe care nu le-ai facut inca.

Ei bine, asa si cu copiii. But… good news! Sta in puterea noastra sa ascultam, sa ne observam copiii si sa vedem cum le putem deschide mintea catre orizonturi noi.

Din experienta mea de pana acum as crede ca sunt mult mai deschisi la a incerca ceva cat mai apropiat de preocuparile lor, decat sa vii cu ceva out of the blue. Fiecare isi cunoaste copilul. Cauta ceva apropiat de ce-l pasioneaza, fie ca vorbim de lego, dans, sah, sau sa mearga la o sala de escaladat in zona. Sunt alternative bune, zic eu, la statul tolanit in canapea la tv sau vesnic in jocuri pe telefon. Nu le interziceti de maine complet, dar faceti-i sa aleaga singuri altceva.

E ca la mancatul legumelor. Ma gandeam ca nu prea mananca, dar nici nu le puneam prea des la dispozitie un morcov sa-l rontaie sau un ardei gras rosu, dulce si crocant. Pana intr-o zi cand am inceput sa ne jucam cu sandvisurile si le-am facut ochisori din maslinute, nasuc verde haios, din castravete decupat si o gura zambareata din ardei rosu.
Ok, mananca legume diverse la pizza facuta in casa, insa as vrea sa manance si cruditati si mai ales sa le manance perfect constienti de ce baga in gura, nu de:

– Pizzaaaaaaaaaaa! E gata pizzaaaaaa! Supeeer!

Va suna cunoscut? 🙂

Ti-a placut articolul? Trimite-l si prietenilor!

Aboneaza-te la Newsletter si alatura-te parintilor din comunitate! Primesti pe e-mail ce apare nou pe Prescolar.ro!

* obligatoriu

Dezabonare | Actualizare date personale

Ina Iliescu

Sunt mamica de doi jucausi, glumeti, tandri, uneori nervosi, Alex si David, casatorita cu Mircea . Ca orice mama care se respecta, "cant" la mai multe instrumente simultan: webdesign / administrare site-uri, blogger si mami full time. Welcome!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Trebuie sa bifati casuta

*

Sunt de acord

Solve : *
25 + 19 =


Citește articolul precedent:
Every Day-Zi Dupa Zi Film
Astazi se lanseaza in cinematografe Zi dupa zi

Stiti sentimentul acela cand iti amintesti de perioada liceului, iar tu ai 38 de ani? Se da o sala de

Închide