Traia odata o fetita care primise in dar de la bunicuta ei o minunata scufita de culoare rosie. Fetitei ii placea tare mult acea scufita si ajunsese sa nu o mai dea deloc jos. Din acest motiv toata lumea o striga Scufita Rosie.

Intr-o dimineata frumoasa si insorita, mama Scufitei Rosii o ruga pe fetita sa-i duca bunicutei bolnave un cosulet cu mincare. Fetita, care-si iubea foarte mult bunicuta, accepta imediat sa-i faca acesteia o vizita.
- Dar sa nu intirzii prea mult ii spuse mama, si sa mergi direct la bunica, fara sa stai sa te joci prin padure, si mai ales sa te feresti de Lupul cel Rau.

Drumul ce ducea la bunicuta trecea prin padure, asa ca Scufita Rosie lua cosuletul din mina mamei si se porni spre casa bunicutei. Pe drum insa il intilni pe Lupul cel Rau, dar uita de vorbele mamei si ii spuse direct:
- Buna dimineata, domnule Lup.
- Buna dimineata Scufita Rosie ii raspunse lupul. Unde ai plecat tu asa devreme?
- Am plecat sa o vizitez pe bunicuta care este bolnava si sa-i duc un cosulet cu mancare ii raspunse pe negandite Scufita Rosie.
- Si unde locuieste bunicuta ta Scufita Rosie? intreba lupul.
- Locuieste in padure, nu foarte departe de aici ii raspunse Scufita Rosie, casuta ei este usor de gasit, se afla chiar langa lac.
Lupul care deja se gandea ce meniu bun va avea la pranz, Scufita Rosie si bunicuta acesteia, ii spuse Scufitei Rosii:
- Am o ideea Scufita Rosie, ce ar fi daca ai culege niste floricele frumoase pe care sa i le duci bunicutei tale?
- Ce idee minunata ii raspunse Scufita Rosie, care uitand din nou de sfaturile mamei se afunda prin padure incercand sa gaseasca cele mai frumoase floricele pentru bunicuta.

In timpul acesta lupul isi lua picioarele la spinare si o tuli spre casa bunicutei. Cand ajunse la usa acesteia ciocani usor la usa.
- Cine este? intreba bunicuta.
- Sunt eu, Scufita Rosie, raspunse lupul imitand vocea Scufitei Rosii.
- Intra inauntru draga, ii raspunse bunicuta, sunt in pat, iar usa este descuiata.
Lupul intra in casa, se repezi la bunicuta si o inghiti. Apoi isi puse camasa si scufia ei de noapte, se baga in pat si se acoperi cu patura peste nas.

Intre timp Scufita Rosie se apropie de casa, si se mira vazand usa casutei deschisa. Pasi cu grija in casa si se apropie de pat. Scufita Rosie nu o putea zari prea bine pe bunicuta si o intreba:
- Ooo, bunicuto, dar de ce ai urechile asa de mari?
- Ca sa te aud mai bine, ii raspunse lupul imitand vocea bunicutei.
- Ooo bunicuto, dar de ce ai ochii asa de mari? intreaba Scufita Rosie.
- Ca sa te vad mai bine, draga mea ii raspunse lupul.
- Ooo bunicuto, dar de ce ai gura asa de mare? intreba Scufita Rosie.
- Ca sa te pot inghiti mai bine, draga mea, striga lupul si se repezi la biata Scufita Rosie si o inghiti.

Satul, lupul se intinse in pat sa-si faca siesta si se puse pe sforait. Pe langa casa trecu un vanator care auzi sforaitul si se uita pe fereastra. Cand vazu lupul isi inchipui ca acesta a mancat-o pe bunicuta si se repezi si ii taie acestuia burta. Spre marea surpriza a vanatorului din burta iesira intregi si nevatamate Scufita Rosie si bunicuta. Acestea ii multumira vanatorului ca le-a salvat si ii oferira in schimb pielea lupului. Apoi Scufita Rosie si bunicuta se asezara la masa ca sa manance din cele pregatite de mama. Dupa patania prin care trecuse, Scufita Rosie se hotari ca niciodata sa nu mai iasa din cuvantul mamei.