A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Intr-una din zile, Lady se simtea tare singura. Bunii ei stapani, Jim si Darling, plecasera in concediu. Casa si curtea fusesera lasate in grija matusii Sara cea rautacioasa si care nu putea sa sufere cainii. Deodata Lady auzi niste pasi apropiindu-se, era Vagabondul.
-Ah, cat ma bucur ca te vad, suspina Lady fericita.
Imediat insa ea se inrosi si spuse:
-Pai... adica... vreau sa spun... ce bine ca te revad.
Lady era foarte timida si nu era asa sigura ca si Vagabondul o placea tot atat de mult cum il placea ea pe el. Petrecura intreaga zi impreuna, o zi minunata, iar seara, la intoarcere pasira pe un trotuar pe care inca nu se uscase asfaltul si in care era imprimata o inima strapunsa de o sageata. Vagabondul isi puse laba in mijlocul inimii si o ruga si pe Lady sa faca la fel. Acum Lady era sigura ca Vagabondul o placea tare mult.
Amindoi incepura sa latre fericiti. Latratul lor insa o trezi din somn pe matusa Sara.
-Las' ca va arat eu voua! tipa ea. Chem hingherii sa puna mana pe voi. Numai asa o sa avem iarasi liniste in cartier.
Lady si Vagabondul fugira cat ii tineau picioarele. Dar, din nefericire, se trezira cu hingherii chiar in fata lor. Vagabondul reusi sa scape, dar Lady fu prinsa in plasa uriasa a hingherilor. La azilul animalelor fara stapan, Lady cunoscu o multime de alti caini care fusesera si ei prinsi de hingheri.
-Capul sus. O sa vezi, nici aici nu este chiar asa de rau, o consola un caine.
-Da zise altul, ne ajuta sa ne gasim un stapan, o casa unde sa ne adapostim, zise altul.
-Eu am deja o casa, unde ma simt foarte bine, spuse Lady, dar Darling si Jim sunt in concediu.
Fata de ceilalti ciini, Lady se putea considera norocoasa. Ea avea o zgarda, pe care era trecuta adresa la care locuia, asa ca Lady fu adusa acasa degraba. Cand sosi acasa, Lady o gasi pe matusa Sara suparata foc. Din clipa aceea, Lady nu mai avea voie cu nici un chip sa se plimbe libera prin curte. Asa ca biata Lady fu priponita cu un lant gros de cusca ei. Cand aparu Vagabondul sa vada ce mai face aleasa inimii lui, Lady era foarte abatuta.
-Uita-te la mine, zise ea. M-au pus in lanturi, ca pe un raufacator. Si asta numai din vina ta.
In seara aceea, Vagabondul fu si el prins de hingheri. Trusty si Juck, credinciosii prieteni ai micutei cateluse, se repezira sa-i aduca aceasta veste trista.
-Trebuie sa facem ceva ca sa-l salvam, zise Lady.
Dupa care, cu ajutorul lui Trusty si Juck, se eliberara din lant si cu totii o luara pe urmele hingherilor. Vagabondul privi cu uimire cum alerga Lady, alaturi de Trusty si Juck.
-Ce bine ca nu mai esti suparata pe mine, spuse el.
-Ce prostut esti, rise Lady de el si cu dintii trase zavorul de la usa masinii in care era inchis Vagabondul. N-as putea sa ma supar niciodata cu adevarat pe tine.
Cei doi prieteni sarira din camionul hingherilor. Trusty si Juck ii asteptau.
-Stiti ceva? zambi Juck pe sub mustata, voi doi va intelegeti de minune si formati o echipa pe cinste. Ar trebui sa ramaneti impreuna.
-Da stiu, si eu as vrea... raspunse Vagabondul, uitandu-se cu multa dragoste la Lady.
Lady se intoarse spre prietenii ei si le spuse fericita:
-Dar cred ca asa o sa si facem.
Lady si Vagabondul nu se mai despartira din acel moment si avura parte de multe alte aventuri palpitante.